Ziua internationala a educatiei

                   Luni 5 octombrie vacanta pentru elevi !                

  Luni 5 octombrie 2015, elevii din Bucuresti vor sarbatori ziua internationala a educatiei .....stand la televizor :) :)
Cum altfel putem sa revolutionam educatia ?
Sunt convinsa ca vor exista gradinite si after scool particulare gata sa-i primeasca pe elevi intr-o zi mohorata de luni 5 octombrie si sa le arate cum se face educatie !

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Educatie/5+OCTOMBRIE+ZIUA+EDUCATIEI+ELEVI+VACANTE+LIBERE

Stimularea empatiei la copii

                   Empatia este una dintre cele mai frumoase capacitati ale unui om. Este acea capacitatea de a recunoaște și de a împărtăși sentimentele si emotiile (cum ar fi tristețea, fericirea, bucuria) care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. Empatia presupune intelegerea faptului ca si celalat este o persoana care dispune de propriile ganduri, sentimente, convingeri.

Empatia este o chestie care, pe de o parte se dezvolta de la sine in interiorul personalitatii copilului, dar, pe de alta parte, care trebuie invatata. De aceea mie personal mi se pare o foarte mare greseala educationala blocarea emotiilor unui copil folosind vorbe din batrani de genul ‘baietii nu plang’ sau ‘nu mai fi trist ca e rusine’. Foarte gresit!
Tristetea, rusinea, sunt emotii pur umane, emotii deosebit de importante pentru un copil. Daca nu il lasati sa le experimenteze si sa le exteriorizeze, atunci sa nu va mirati daca, in clasa 1, o sa il certe doamna pentru ca rade de ceilalti copii de exemplu. Rade pentru ca a fost invatat sa rada de propriile lui stari si nu sa le traiasca, accepte, recunoasca.
Capacitatea empatica ajuta copilul sa inteleaga alti copii si adulti, sa ii ajute, incurajeze, sustina. Dar il ajuta si sa isi regleze propriul mod de a reactiona in functie de persoanele din jur si situatie. De exemplu: ‘ Cand am lectie cu doamna aia stau cuminte pentru ca stiu ca daca vorbesc doamna se supara si nu vreaus a se supere pe mine. La profu de geografie vorbesc fara probleme, la el e mereu o atmosfera mai destinsa.’ Cu alte cuvinte empatia ajuta copilul sa se adapteze unei anumite situatii sociale.
Pe de alta parte, empatia poate fi folosita si intr-un sens mai putin pozitiv. Daca cunosti punctele sensibile ale unei persoane inseamna si ca poti manipula situatia in favoarea ta. De exemplu un copil care este rugat de mama sa aseze masa poate spune: ‘Nu pot mami acum sa asez masa pentru ca mai am de invatat’ . In cazul acesta copilul este constient de faptul ca mama acorda mai multa importanta lectiilor decat pusului mesei si se sustrage astfel dintr-o situatie pe care nu o dorea. In cazurile de bulying la scoala de exemplu, este vorba de acelasi mecanism: stii ca unui coleg de exemplu ii este frica de paienjeni,d e exemplu, si poti folosi acest lucru pentru a-l face sa ii fie frica.
Empatia la copilul mic. De la varsta de 2 ani incepem sa vedem cum copilul acorda mai multa importanta celor din jur. Vine la mama sau tata si ii mangaie, incepe sa isi dea seama ce place parintilor sau altor persoane din jur si incepe sa isi dea seama ca, uneori, ce ii place mamei este diferit de ce ii place lui, de exemplu. Sau tatalui ii place altceva decat mamei. Un exemplu dragut ne arata ca cele spuse mai sus sunt adevarate: de exemplu copilul ascunde telefonul mamei desi stie ca 1. nu are voie si 2. mama va cauta telefonul. Este asadar constient de faptul ca o persoana percepe o anumita situatie altfel decat el. Dar totul este inca la nivel basic. Copilul inca nu poate ‘tine cont’ de ceilalti, el este inca singurul centru al propriului Univers.
Empatia la copilul de 3-6 ani. Capacitatea empatica incepe cu adevarat sa se dezvolte in perioada 3-6 ani. Un copil de aceasta varsta incepe sa inteleaga emotiile pe care o alta persoana le manifesta si sa inteleaga si de ce aceste emotii sunt aratate. ‘Mami plange fiindca este trista fiindca pisica noastra s-a imbolnavit’ . Sau : ‘ Tati e suparat pentru ca ni s-a stricat televizorul.’ Aceste doua emotii: tristete si suparare, sunt primele emotii pe care copilul incepe sa le perceapa asa cum sunt si aceasta pentru ca vede o cauza evidenta a aparitiei lor: pisica bolnava – mami trista, televizorul stricat – tati suparat. In acelasi context, desi vede asadar modul de relationare al parintilor fata de o situatie alta este situatia in cazul lui. El se poate duce la scoala si se poate comporta suparat fara sa realizeze de fapt cauza (pisica bolnava) sau fara sa o poata localiza in interiorul sau si sa o poata verbaliza. Se simte suparat dar nu stie de ce.
Ulterior, pe masura ce inainteaza in varsta, copiii ajung sa inteleaga din ce in ce mai bine o gama variata de emotii (rusine, mandrie, furie etc). La fel, incepe sa inteleaga si ce emotii se afla in spatele unui anumit comportament. De exemplu poate intelege ca in pauza de la scoala un coleg nu are chef de joaca pentru ca tocmai a luat o nota proasta.
De asemenea, incepand cu 6 ani, copilul poate sa asocieze un anumit comportament cu motivul pentru care el apare dar si cu miscarile care il insotesc. De exemplu: incepe sa inteleaga de ce colegul lui de banca este dintr-o data foarte linistit si incearca sa traga cu coada ochiului rezolvarea unui exercitiu de pe caietul sau.
Incepe si sa realizeze, usor usor, cum gandesc altii si sa anticipeze ce anume vor face. De exemplu in timpul unui joc de-a v-ati ascunselea, copilul, ascund in dulap gandeste ‘ma ascund aici pentru ca mami sigur ma va cauta doar sub pat si nu in dulap’.
Jocul are un rol esential in dezvoltarea empatiei copilului. Prin joc el poate fi pus in fata anumitor situatii, vede un anumit model de comportament al parintilor si incearca copierea lui pana ajunge sa il inteleaga, interiorizeze, foloseasca si el la randul sau.
Empatia se invata, pe de o parte si pe de alta parte este o chestie innascuta. Cu cat tu, ca parinte, reusesti sa stimulezi capacitatea empatica a propriului copil, cu atat este mai benefic pentru acesta. In prima faza, 0-2 ani, nu se vor observa rezultate asa cum isi doresc parintii: des si adaptate situatiei. Sunt parinti care inteleg importanta stimulatii empatiei la copil si se arata suparati, tristi intr-o anumita situatie si vad ca al lor copil de 1 anu jumatate-2 ani nu reactioneaza. Cauza acestui comportament este dat de faptul ca empatia are nevoie de timp pentru a se dezvolta si este in directa legatura cu capacitatile cognitive (de intelegere).
Dar, atunci cand empatia nu este suficient stimulata, nu se poate dezvolta asa cum trebuie si cum este normal. Un copil de 4-5 ani isi dezvolta capacitatea de a intelege cum se simte un altul dar trebuie serios stimulat si incurajat in acest sens. Aici propriul temperament si anumite trasaturi de personalitate innascute joaca si ele un rol esential. Un copil este diferit de altul, unul este mai emotional cata vreme unul pare mai stapan pe situatie, este mai ‘baietos’ cum se zice in limbaj comun.
Cum pot parintii sa stimuleze capacitatea empatica a copilului?
• In primul rand prin puterea exemplului. Cata vreme tu, ca adult, te arati deschis si intelegator fata de alti oameni, acest lucru va invata copilul ca acest este important si necesar. Copilul invata mult prin imitatie.
• In al doilea rand, cu cat tu, ca parinte, vorbesti mai mult si mai deschis despre propriile sentimente, cu atat ii stimulezi capacitatea de a intelege ce si cum. Daca insa tu te vei arata lispsit de respect fata de alte persoane din jurul copilului, semnalele pe care le trimiti acestuia sunt, evident, gresite! Este perfect sa vorbesti despre sentimente si despre cum trebuie sa ne purtam dar aceste lucruri trebuiesc dublate de propriul exemplu al parintelui.
• Parintii pot, de asemenea, explica anumite sentimente, ale lor sau ale altora si pot face conectia cu ‘ acest sentiment ne face sa ne purtam asa’. Ca parinte ajuti enorm propriul copil sa isi dezvolte empatia daca ii explici de ce, de exemplu, colegul lui a reactionat suparat: ‘ Nu a fost frumos din partea lui Petrisor ca a tipat la tine dar eu cred ca el de fapt s-a speriat foarte tare pentru ca tocmai cazuse cu bicicleta’. Acest lucru ajuta copilul sa inteleaga se emotii se situeaza in spatele unui anumit mod de a reactiona.
• La fel, parintele poate explica si modul in care el ca parinte, decide sa actioneze/reactioneze intr-o anumita situatie data: ‘Ma gandeam sa mergem pana la magazin, dar pentru ca vad cat de frumos te joci si cat iti place mai asteptam putin pana termini si in timpul asta eu ma duc sa imi termin treaba la bucatarie’.
• Un stil educational bazat pe atentionarea copilului asupra consecintelor pe care propriul comportament il are asupra altora ajuta, si el, foarte mult si el la dezvoltarea empatiei.
• Le langa toate acestea un rol la fel de important il are si stimularea copilului sa isi si manifeste aceasta empatie, sa o exteriorizeze, sa i se dea copilului posibiliattea de a experimenta lucruri noi si de a se exprima. Sa i se acorde respectul fata de propriile emotii si trairi.
Atunci cand un copil nu arata suficienta empatie fata de o anumita situatie, nu trebuie sa reactionam suparati sau sa il pedepsim. De ce nu? Pentru ca al nostru copil se va supara si se va inchide si mai mult in propria persoana. Vom obtine fix efectul invers celui scontat. Daca il vom face insa atent asupa emotiilor si altora si asupra modului in care altii se simt datorita faptului ca el nu prezinta intelegera fata de o anumita situatie il vom face sa se uite la alte persoane si sa isi reanalizeze propriul mod de actiune.

Dezvoltarea inteligenţei şi gândirii copilului pana la 3 ani.

            In dezvoltarea inteligentei copilului , cea mai importantanta contributie a adus-o Jean Piaget , care , de-a lungul a sase decenii a desfasurat un program de cercetare ce s-a numit ,,epistemiologie genetica “pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă cunoașterea în organismul uman.
Conform teoriei sale , dezvoltarea cognitive a copilului se imparte in 4 etape ;
1)stadiul senzio-motor (0-2 ani)
2)stadiul preoperational (2-7ani )
3)stadiul operatiilor concrete (7/8 ani la 11/12 ani )
4)stadiul operatiilor abstracte (11/12 ani la 18/20 ani )
Conform parerii generale a psihologilor ,copilul dispune de gandirea atunci cand apare limbajul .Pana atunci exista inteligenta caracterizata prin urmarirea unui scop vizat si prin cautarea unor mijloace corespunzatoare care detin caracterul de noutate pentru situatia respectiva .
In cadrul inteligenței senzorio-motorii. între 0 și 2 ani, inteligența copilului se dezvolta pe cale vizuala , auditiva si tactila . In primele luni de viata copilul nu se distinge de lumea inconjuratoare . Singura teama pe care o percepe este aceea de zgomote puternice .Dec la acesta idée s-a pornit o cercetare experimentala efectuata de John Watson şi Rosalie Rayner prin care s-a cercetat conceptual de fobie plecand de la teama bebelusului de zgomote .
(I-au arătat unui bebeluş un şobolan de laborator alb şi îmblânzit şi l-au lăsat pe acesta să umble liber până când copilul a întins mâna după el. Data urmatoare când copilului i-a fost arătat şobolanul, psihologii au lovit o bară de metal în spatele lui, făcând-o să zăngăne puternic. Copilul s-a speriat şi a început să plângă. Din acel moment încolo, de fiecare dată când i se arăta şobolanul, el începea să plângă şi încerca să se îndepărteze. Acesta a plâns şi când i s-au arătat un iepure, un câine şi Watson cu o mască de Moş Crăciun cu o barbă albă şi zburlită. Orice avea blană, albă sau nu, îl speria.)Concluzia cercetarii a fost ca , datorita asocierii cu zgomotele puternice copilul poate creea mai multe fobii .
In stadiul senzio-motor copilul nu are dependente majore cid oar cele care indeplinesc necesitatea de hrana .
Pana la 2 ani copilul reuseste sa reprezinte obiectele chiar si in absenta lor .
Substadiul gândirii simbolice şi preconceptuale apare la sfârşitul perioadei senzorio-motorii, când se instalează o funcţie fundamentală pentru evoluţia conduitelor ulterioare, funcţie care constă în posibilitatea de a reprezenta un lucru (un „semnificat" oarecare) cu ajutorul unui „semnificam" diferenţiat care nu serveşte decât pentru această.reprezentare.
Această funcţie generatoare a reprezentării este denumită, în general, funcţie simbolică, iar lingviştii o numesc funcţie semiotică.
Copilul poate să-şi reprezinte mental obiecte sau evenimente absente cu ajutorul simbolurilor. Această posibilitate de a-şi reprezenta simbolic lucrurile este regăsită în următoarele cinci conduite, care apar aproape simultan: imitaţia amânată (care se realizează în absenţa modelului), jocul simbolic sau jocul de ficţiune, desenul, imaginea mentală (ce apare ca o imitaţie interiorizată) şi, mai ales, limbajul, care permite evocarea verbală a unor evenimente. Se constată că patru dintre cele cinci forme de conduit se bazează pe imitaţie, care constituie o prefigurare a reprezentării. O putem considera un fel de reprezentare în acţiune.
De la apariţia limbajului şi până la patru ani, Jean Piaget distinge o primă perioadă de dezvoltare a gândirii, pe care o numeşte perioada inteligenţei preconceptuale, care se caracterizează prin existenţa preconceptelor, iar în planul raţionamentului în formare, prin transducţie sau raţionament preconceptual. „Preconceptele sunt noţiunile legate de copil de primele semne verbale, a căror folosireo capătă. Particularitatea acestor scheme constă în faptul că ele rămân la jumătatea drumului, între generalitatea conceptului şi individualitatea elementelor care îl compun, fără a o atinge nici pe una, nici pe cealaltă" .
Raţionamentul care leagă asemenea preconcepte a fost numit transductiv. El se constituie ca un raţionament primitiv care nu leagă elementele componente prin deducţie, ci prin analogii imediate.
Substadiul gândirii intuitive este cel în care asistăm la coordonarea treptată a raporturilor
reprezentative, deci la o conceptualizare în creştere. Ea va conduce copilul de la faza simbolică sau preconceptuală până în pragul operaţiilor. însă, această inteligenţă rămâne în mod constant prelogică, deoarece ea mai substituie încă operaţiile nedesăvârşite printr-o formă semisimbolică de gândire, care este raţionamentul intuitiv. Controlul judecăţilor se face prin intermediul „reglărilor intuitive".
După Piaget, principalele limitări ale gândirii în perioada preoperatorie sunt:
1 )egocentrismul, care se referă la incapacitatea copilului de a vedea lucrurile din punctul de vedere al
celuilalt, el rămânând prizonierul propriei perspective;
2) centrarea, ce implică orientarea către o singură trăsătură a situaţiei şi ignorarea celorlalte,
indiferent de relevanţa lor;
3) amestecul realului cu imaginarul;
4) ireversibilitatea, care exprimă inabilitatea copilului din stadiul preoperaţional de a face operaţii mentale reversibile.
Reversibilitatea este considerată de Piaget principala caracteristică a gândirii umane şi exprimă
capacitatea de a executa mental aceeaşi acţiune în două sensuri. în această perioadă (2-7/8 ani), copilul nu este capabil de reversibilitate, deoarece el rămâne încă legat de percepţiile imediate

:Dezvoltarea afectiva a copilului intre 3 si 6 ani

Dezvoltarea copilului este un proces continu , fara intreruperi . Freud a impartit acest proces de dezvoltare in etape .
Pentru copiii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani aceasta etapa a fost denumita de Freud perioada falica .Aceasta perioada este dominate de ,,invidia falusului “.Evoluand pana la varsta de 3-4 ani copilul incepe sa aibe curiozitati cu privire la propria sexualitate dar si a parintilor si prietenilor . Incapacitatea de intelegere sau lipsa de informare duce copiii la cocluzia eronata ca exista doar un sex , astfel fetitele se simt frustrate de lipsa falusului .
Tot in aceasta perioada apare complexul lui Oedip si al Electrei . Freud a pornit in scoperirea acestor stari insirat de o piesa de teatru scrisa de Sofocle .Personajul principal din aceasta piesa Oedip , un copil abandonat , crescut de un preot isi omoara tatal biologic si se casatoreste cu mama naturala cu care face 3 copii .Cand mama lui naturala sau sotia afla adevarul se sinucide , iar Oedip plin de vinovatie isi scoate ochiii .
Freud atribuie acest complexul lui Oedip tuturor baietilor intre 3 si 6 ani , explicand cum acestia se indragostesc de mama lor si isi urasc propriul tata .Daca pana acum copilul era una cu universul si mama facea parte din acest univers , aica facea perte din el , din acest moment el si mama sunt doua peroane distincte si poate avea o atractie fizica fata de ea .
Dupa perioada de 5 ani , copilul incepe sa fie mai putin dependent de mama si constientizeaza ca aceasta poate oferi afectiune si altor persoane .
Acelasi comportament il intalnim si la fetite , el numindu-se complexul Electrei . De acesta data afectiunea este indreptata catre tata .
Exista si cazuri in care complexul este inversat , adica baieti indragostiti de tata si fetite indragostite de mama .
In dezvoltare afectiva a copilului se observa procesul pri care emotiile devin mai profunde si mai elaborate . Copilul poate sa sesizeze neconcordanta dintre gratificare si faptele proprii .
In perioada prescolara se face trecerea de la emotii la sentimente ca stari affective stabile .
Copiii încep să-şi stăpânească emoţiile, încearcă să nu mai plângă atunci când se lovesc. Apare posibilitatea simulării emoţiilor (se dezvoltă mai ales în activitatea de joc).
Apar stări emotive noi, cum ar fi starea de vinovăţie, la 3 ani, de mândrie, la 4 ani, de pudoare, stare exprimată prin eritemul de pudoare, momente de suportare de refuz, 3-4 ani, de criză de prestigiu, la 6 ani, ori cele denumite “sindrom al bomboanei amare”, la 5-6 ani.
Emoţiile şi sentimentele intelectuale, se dezvoltă în legătură cu cerinţele de cunoaştere şi de observaţie a mediului ambiant.
Imitaţia reacţiilor adultului joacă un rol important în constituirea unei stări afective noi.
Apariţia sentimentelor şi emoţiilor estetice, intelectuale, morale este o caracteristică a acestei vârste (să te porţi frumos înseamnă să te comporţi corect şi invers). Tot acum copilul poate să aprecieze prin frumos sau urât anumite trăsături ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor etc.
Observăm că cuvântul condiţionează şi dezvoltarea acestui proces psihic. Prin cuvânt, în cadrul comunicării verbale, copilul îşi poate exprima bucuria, tristeţea, supărarea.
In aceasta perioada copilul stabileste relatii cu cei din jur si apare sentimentul de reciprocitate .Astfel se explica placerea copilului de a sta in colectivitate , de a-si face prieteni .
Relatiile familiale au un impact major in formarea copilului si formarea lui de mai tarziu . Dezvoltarea emotionala a acestuia depinde de relatiile cu adultii din jurul lui .